Partea I-a. Munca cu sine însuşi în procesul creator de trăire scenică
Notă : pentru întregul capitol procurați cartea "Munca actorului cu sine însuși", de K.S. Stanislavski. O puteți găsi în anticariate. Nu a mai fost reeditată de foarte mult timp.
1.
Diletantism
Numai când eşti
cuprins de un avânt artistic orele îţi par minute.
E foarte greu să
stimulezi dorinţa de a crea, dar e foarte uşor s-o ucizi.
Actorului, ca şi
soldatului i se cere o disciplină de fier.
Am descoperit taina
. Ea constă în faptul că nu e îngăduit să rămâi la unul şi acelaşi lucru, să
repeţi la nesfârşit ceea ce s-a uzat.
Aşteptarea chinuitoare
are şi o parte bună. Te face să ajungi până într-acolo încât ai vrea să vină şi
să se isprăvească o dată lucrul de care ţi-e frică.
... de spaimă s-a
ivit în mine necesitatea de a-i distra pe spectatori , ca nu cumva – doamne
fereşte!- să se plictisească.
Dar se vede că cel
mai îngrozitor tovarăş pentru mine sunt eu însumi.
Mă simţeam sclavul
acestei mulţimi de mii de oameni şi am devenit supus, lipsit de principii ,
gata la orice compromis. Aş fi vrut să mă dau peste cap, să mă gudur, să dau
mulţimii mai mult decât aveam şi decât puteam da, dar lăuntric simţeam un gol
cum nu mai simţisem niciodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu