26 iulie 2012

Despre Diletantism din "Munca actorului cu sine însuși", de K.S. Stanislavski




Partea I-a. Munca cu sine însuşi în procesul creator de trăire scenică

Notă : pentru întregul capitol procurați cartea "Munca actorului cu sine însuși", de K.S. Stanislavski. O puteți găsi în anticariate. Nu a mai fost reeditată de foarte mult timp.

1.    Diletantism

Numai când eşti cuprins de un avânt artistic orele îţi par minute.
E foarte greu să stimulezi dorinţa de a crea, dar e foarte uşor s-o ucizi.
Actorului, ca şi soldatului i se cere o disciplină de fier.
Am descoperit taina . Ea constă în faptul că nu e îngăduit să rămâi la unul şi acelaşi lucru, să repeţi la nesfârşit ceea ce s-a uzat.
Aşteptarea chinuitoare are şi o parte bună. Te face să ajungi până într-acolo încât ai vrea să vină şi să se isprăvească o dată lucrul de care ţi-e frică.
... de spaimă s-a ivit în mine necesitatea de a-i distra pe spectatori , ca nu cumva – doamne fereşte!- să se plictisească.
Dar se vede că cel mai îngrozitor tovarăş pentru mine sunt eu însumi.
Mă simţeam sclavul acestei mulţimi de mii de oameni şi am devenit supus, lipsit de principii , gata la orice compromis. Aş fi vrut să mă dau peste cap, să mă gudur, să dau mulţimii mai mult decât aveam şi decât puteam da, dar lăuntric simţeam un gol cum nu mai simţisem niciodată. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu