Despre "Ipocrizia Disperării" și alte cărți cu secrete



Există însă cărți cu care te întâlnești la un momentdat, pe care le citești și apoi le uiți. Dar ele rămân cumva acolo. Și te bucuri de foloasele lor inconștient. Trebuie să te întorci mereu la ele ca să-ți reamintești. Dintre acestea aș putea numi acum : "Jurnalul Fericirii" de N. Steinhardt, "Drumul egal al fiecărei zile" de G. Adameșteanu, "Insuportabila ușurătate a ființei" de M. Kundera și foarte multe altele.

"Ipocrizia disperării" de T. Mazilu este alcătuită din mici capitole pentru viața de toate zilele. Numite generic " Despre..." în capitolele din "Ipocrizia disperării" vei găsi un punct de vedere  asumat subiectiv al autorului, dar care conține opinii foarte juste și o poziționare mai mult decât corectă față de lumea actuală.


Despre relațiile dintre oameni 


"Singura cunoaștere adevărată este cunoașterea dinamică, în mișcare, cunoașterea care rezultă din relațiile noastre cu oamenii. Restul e distracție...
Când trăiești într-o asemenea stare de luciditate, noțiunea abstractă de conștient și subconștient se destramă. Când ești lucid nu mai ai cum să fii divizat, trăiești permanent în cunoștiință de cauză. Judecându-te în mișcare sau, mai exact, văzându-te în mișcare, nu mai ai surprize în legătură cu comportamentul tău, nu te mai întrebi cum ai să reacționezi într-o împrejurare sau alta."