Sunt rea. Probabil ca si eu as face la fel daca s-ar pune pe masa domeniul fizicii cuantice.
Ma amuz de fiecare data cand aud intrebari despre actor/actorie.
Exista cateva interbari standard . E atat de fain sa vezi cum pe toata lumea preocupa urmatorele probleme:
Cum face actorul sa tina minte atata text?
Textul e cea mai mica problema. Se invata logic . Nu ai cum sa tii minte cuvinte insiruite fara niciun capatai. Textele bune folosesc exact cuvintele de care au nevoie. Nimic in plus, nimic in minus.
Cum face actorul sa intre in personaj?
Niciodata sa nu puneti intrebarea asta. Irita la nebunie. In ce sa intre??? In personaj??? Cum sa intre in personaj?E ca si cum ai intreba daca personajul are un fermoar, pe care actorul trebuie sa il dibuiesca si apoi sa se strecoare inauntru...
Actorul nu intra nicaieri. E o poveste lunga , nu am cum sa o explic, nici nu poate fi explicata. Daca as incerca sa o descriu ar fi o lunga teorie inutila.
Actorul are o bucatarie a lui , in care stie sa utilizeze ustensilele si rezulta ... actoria.
Apreciaza-i rezultatul in termeni simpli : l-am crezut , nu l-am crezut, a fost adevarat/fals, m-a convins, etc.
Ce e asa greu? Tii minte niste cuvinte si aia e .
Aici chiar va indemn sa spuneti asta unui actor. Nu pot sa va rapesc frumusetea reactiei actorului.
Pe scurt, in actorie se investeste la fel de multa energie ca in oricare alt domeniu. Doar ca aici ne ocupam cu ceea ce gandesc oamenii. Romanii si alte neamuri. Dintre toate , romanii au un comic savuros, mai ales cand intreaba ei, ca sa stie ei pe persoana fizica.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu