Îmi place mult să merg la mare. Îmi place pur si simplu fără să îmi propun justificarea. Weekendul ăsta am încercat marea lor, a bulgarilor. Aceaşi apă, alţi oameni. Sau cel puţin în teorie.
Am descoperit că şi altor români le place marea în Bulgaria la fel de mult ca şi mie. Nu mai este o tară străină. La Varna, cel puţin, e un alt mic litoral românesc,atât de mulţi români sunt,dar apa e curată, preţurile mai umane şi manelarii mai dosiţi şi mai puţini ca la noi.
Am ales un hotel de pe Booking.com care arăta foarte ok. Am citit rubrica de reviews şi am decis. Melia Grand Hermitage de la Nisipurile de Aur. Sau fostul Kempinski. Poze frumoase cu apa albastră şi peştii imaginari coloraţi, o clădire imensă şi promisiuni îndestulătoare.
Emoţie ca înaintea unei excursii cu clasa din şcoala generală şi confirmarea rezervării de pe Booking.com pusă bine în geantă. Am găsit greu hotelul după ce am găsit greu, în prealabil, drumul spre mare. Bulgarii au o mare problemă cu indicatoarele, mai exact, acestea lipsesc cu desăvârşire. Ori ştii drumul sau ai o hartă ori nu. Limba engleză în Bulgaria e un fel de bau-bau, cam aceaşi treabă cu limba rusă la noi. Cumva, cumva am ajuns întrebând simplu şi tare, ca să mă audă omul, doar numele oraşului.
Ne cazăm la Melia Grand Hermitage. Sau mai bine ne gazăm aici. Curăţenie aşa cât de cât, dat puţinel cu măturica, mai timid ca pentru turiştii de la gazdă. Lasă că nu te duci la mare ca să stai în cameră, ştiam şi noi asta şi ei aşa că nu s-au ostenit foarte tare să se întample cu curăţenia. Bine, nu face nimic, acuma asta e, nu au avut timp.
Ne îndreptăm vertginos către restraurantul hotelului, pe care, ! , trebuie să îl plăteşti separat, deşi se numeşte hotel de 5 stele, ei nu au decât micul-dejun inclus. Ok. Plătim şi asta. Şi să vină păpica, zic. Ei şi a venit. De prin meniu : salată de somon mai vechiuţă aşa, pe principiul vinului, cu cât e mai vechi cu atât mai bine, salata de somon ziceam cu oase. Oase mari, adică. Mari de te dor gingiile şi dinţii.
Pe scurt, nu face. Un hotel care arată bine pe dinafară...ştii povestea cu leopardul şi gardul. E o mare jecmăneală. O chestie perfect românească făcută şi de bulgari. O altă mare prosteală este cu Exchange Office-urile. O mică Mafie trăieşte din asta în Bulgaria. Un curs afişat, altul în realitate. Apoi diverse mici prosteli pe care bulgarii le-au învăţat cu repeziciune de la fraţii români şi de care se bucură din plin acolo. Cu toate astea....marea lor merită mai mult decât marea noastră. Pentru că e curat şi îngrijit în general, pentru că nisipul nu te muşcă cu cioburi de sticle de bere lăsate de doi cretini băuţi cu o noapte înainte, pentru că...pur şi simplu. Dacă iei în considerare numai timpul pe drum până acolo, tot e în regulă. Din Bucureşti până la Varna 3 ore.
Aşa mai pe scurt de vacanţă, mergeţi la bulgari, nu mergeţi la Melia Grand Hermitage de la bulgari.
O vară specială,
Alina
Am descoperit că şi altor români le place marea în Bulgaria la fel de mult ca şi mie. Nu mai este o tară străină. La Varna, cel puţin, e un alt mic litoral românesc,atât de mulţi români sunt,dar apa e curată, preţurile mai umane şi manelarii mai dosiţi şi mai puţini ca la noi.
Am ales un hotel de pe Booking.com care arăta foarte ok. Am citit rubrica de reviews şi am decis. Melia Grand Hermitage de la Nisipurile de Aur. Sau fostul Kempinski. Poze frumoase cu apa albastră şi peştii imaginari coloraţi, o clădire imensă şi promisiuni îndestulătoare.
Emoţie ca înaintea unei excursii cu clasa din şcoala generală şi confirmarea rezervării de pe Booking.com pusă bine în geantă. Am găsit greu hotelul după ce am găsit greu, în prealabil, drumul spre mare. Bulgarii au o mare problemă cu indicatoarele, mai exact, acestea lipsesc cu desăvârşire. Ori ştii drumul sau ai o hartă ori nu. Limba engleză în Bulgaria e un fel de bau-bau, cam aceaşi treabă cu limba rusă la noi. Cumva, cumva am ajuns întrebând simplu şi tare, ca să mă audă omul, doar numele oraşului.
Ne cazăm la Melia Grand Hermitage. Sau mai bine ne gazăm aici. Curăţenie aşa cât de cât, dat puţinel cu măturica, mai timid ca pentru turiştii de la gazdă. Lasă că nu te duci la mare ca să stai în cameră, ştiam şi noi asta şi ei aşa că nu s-au ostenit foarte tare să se întample cu curăţenia. Bine, nu face nimic, acuma asta e, nu au avut timp.
Ne îndreptăm vertginos către restraurantul hotelului, pe care, ! , trebuie să îl plăteşti separat, deşi se numeşte hotel de 5 stele, ei nu au decât micul-dejun inclus. Ok. Plătim şi asta. Şi să vină păpica, zic. Ei şi a venit. De prin meniu : salată de somon mai vechiuţă aşa, pe principiul vinului, cu cât e mai vechi cu atât mai bine, salata de somon ziceam cu oase. Oase mari, adică. Mari de te dor gingiile şi dinţii.
Pe scurt, nu face. Un hotel care arată bine pe dinafară...ştii povestea cu leopardul şi gardul. E o mare jecmăneală. O chestie perfect românească făcută şi de bulgari. O altă mare prosteală este cu Exchange Office-urile. O mică Mafie trăieşte din asta în Bulgaria. Un curs afişat, altul în realitate. Apoi diverse mici prosteli pe care bulgarii le-au învăţat cu repeziciune de la fraţii români şi de care se bucură din plin acolo. Cu toate astea....marea lor merită mai mult decât marea noastră. Pentru că e curat şi îngrijit în general, pentru că nisipul nu te muşcă cu cioburi de sticle de bere lăsate de doi cretini băuţi cu o noapte înainte, pentru că...pur şi simplu. Dacă iei în considerare numai timpul pe drum până acolo, tot e în regulă. Din Bucureşti până la Varna 3 ore.
Aşa mai pe scurt de vacanţă, mergeţi la bulgari, nu mergeţi la Melia Grand Hermitage de la bulgari.
O vară specială,
Alina
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu