E luni. Iar a venit ziua când mi-am promis că mă las de fumat. Cum nu cred, sincer, că se va întâmpla exact asta, m-am decis, totuşi, să trăieiesc mai sănătos. Sau măcar să ţin cont de ceea ce aflu despre alimente & Co., fireşte, ca să pot spune la sfârşitul sâptamânii:"Mă, nu m-am lăsat de fumat,dar măcar am făcut ceva în regulă". Şi atunci am un sentiment bun de împăcare cu mine. Merită. Totodată, am scris articolul ăsta şi ca să produc o revelaţie necunoscătorilor şi să le fac viaţa mai bună, clar îmi exersez discursului de la Miss World. Bun.
Treaba cu alimentele în România este destul de dubioasă. Şi am să povestesc, mai ales, despre două din ele. Laptele şi cremwurştii de pui.
Treaba cu laptele e cam aşa. Pe fundul cutiei, adică aşa cum stă ea, chiar acolo jos, unde nu ştii ce să vezi decât dacă ţi-a spus una pe un blog, aşa ca mine, acolo jos, spuneam, e trecut un număr. Mergi într-un magazin şi convinge-te. Numărul asta poate fi 1 sau 2 sau 3 sau 4, etc. Ce înseamnă numărul asta? Well înseamnă că de atâtea ori laptele a fost procesat sau reprocesat sau reprocesat. Adică, laptele stă pe raft, nu îl cumpără nimeni, expiră, e dus la fabrică înapoi, e reprocesat, reambalat şi adus din nou pe raft. Acelaşi lapte!!! În concluzie, pentru toţi aceia care m-au văzut răscolind în magazin după o cutie de lapte cu numărul 1, să nu mă mai judecaţi aiurea. Uită-te pe cutie dacă nu vrei lapte mort, mort, mort, mort.
Treaba cu cremwurştii de pui e cam aşa. Pe ei scrie, fireşte, cremwurştii de pui, adică făcuţi din pui. Corect până aici. Problema apare că ceea ce îţi imaginezi tu cu puii ăştia nu e chiar aşa. Sunt făcuţi din tot ceea ce, basicly, nu se poate mânca de la un pui. Adică ciocul, ghiarele, chestiile osoase în mare, care sunt măcinate fin de tot, făcute o pastă din care se prepară ulterior toată şmecheria.
Acum că ţi-am făcut poftă de mâncare, te invit să citeşti. Şi ceea ce scrie pe produse în magazine.
Alina
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu